Știind dedicața fabulei, conținutul valizei, în curs de dezvăluire, ridică suspansul. E capul lui Moțoc pe care Justiția, cu scrupule de stat de drept, nu poate să-l ofere unui public cu sete sangvinară paroxistică. Lipsa de celeritate în cazul marilor corupți – acuză omul de pe stradă – dovedește impotență sau de reaua credințâ a judecătorilor? Parchetul nu știe sau nu vrea să instrumenteze cu probe irefutabile trimiterile în judecată? E infiltatră ea de mafiile locale?
Sunt câteva întrebările pe care ni le punem și noi acum, când dumnezeul local al informațiilor a pus în calea unei comunități de jurnalism această valiză.
Mai întâi, cred că întâmplarea, ca de obicei, nu e întâmplătoare. Acum intră în linie dreaptă ultimele subterfugii avocățești ale inculpatului Liviu Dragnea. Omul considerat omnipotent în România de azi! Chiar dacă acuzația e într-o speță minoră, față de cele incriminate de gura lumii. Și nu doar de ea! Apoi, acum, se dă votul final în Parlament privind desecretizarea protocoalelor. Cele care au risipit o mare energie reclamate în fapte demne de interes public. Căci, se va vedea, după aprobarea previzibilă, nici mai mult, nici mai puțin decât o retorică juridică explicativă, cum că ce e terorismul e și corupția.
Livrarea valizei însă e semn că tot cine a dosit-o a făcut și va face legea în România. Dar nici mesagerul ales nu e întâmplător. Cercetând C.V.-urile echipei, vom observa că experiența lor profesională s-a făcut peregrinând prin cele mai importante instituții media. Fără discriminare. Atât dedicate stângii, cât și dreptei. De ce s-au hotărât sau cine i-a hotărât să se unească într-o formă pofesională autonomă? O întâmplare? Nu cred. Poate fi lipsa de de interes al mediei oficioase, de partid, pentru investigații complexe, nepartizane asupra contractelor cu statul. Asta și explică subfinanțarea investigațiilor de către patronii media.
Găsirea unei umbrele protectoare i-a făcut pe ziariști cu simț detectivistic să se coaguleze într-o formulă eficientă. Cine le ține spatele? Și cât timp? Și ce legătură mai profundă există între serviciile noastre și această comunitate? Să fie brațul lung al Uniunii Europene prin OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă? Să fie primit! Dacă instanțele noastre nu sunt capabile să sancționeze crima organizată…
Revenind la cazul acestei valize, o amintire personală ne îndreptățește suspiciunea pe care o avem față de breasla procurorilor. Cândva, fiind într-un grup de lideri de opinie, l-am dat în judecată pe patronul unei reviste extremiste. El ne calominase aberand îndelung și amenințând că după ce căștiga președinția, ne va da pe mâna unui pluton de execuție. Chemați, pe rând, la procuratură, ca să recuzăm acuzația, biroul unde am fost primit părea o sală de lectură ad-hoc. Procurorii, nu puțin la număr, țineau deschise ostentativ pe birouri injuriosul săptămânal, de proastă aducere aminte, al lui C.V.Tudor.
Nu vreau să spun că vreunul dintre ei, dacă nu s-a pensionat încă, a alarmat, deconspirând vizita neanunțată a anchetatorilor la sediul firmei. Cert e că cineva de interior și-a trădat menirea. Altfel nu se explică eșecul descinderii, iar acum conținutul valizei pusă pe taraba mass media. Dar această întârziere de deconspirare acuză și o altă practică vinovată. Cea a procurorilor de a ține dosare deschise până la calendele grecești unor vinovați fără vină pentru niște denunțuri. O sabie a lui Damocles.
Există multe întrebări și tot atâtea speranțe că valiza aceasta, deocamdată o pușculița cu doi bani de aur pentru televiziunile de știri, nu va fi mâine de doi bani pentru Justiție.